TREBUIE SA CRESTEM. SI PENTRU ASTA TREBUIE SA FIM AJUTATI.

Ne luptam sa tinem pe lina de plutire un sport de iarna pe cale de disparitie in Bucuresti. In Liga Nationala de Hochei (masculin) sunt 6 echipe , iar in cea feminina - 3 echipe. Nu exista patinoare standard in niciunul din primele 6 orase ale tarii, abia locurile 7 (Brasov) si 8 (Galati) au patinoare. Apoi pana la nivel de 45.000 locuitori (Miercurea Ciuc) nu mai exista niciun oras cu patinoar standard. TRAGIC nu-i asa? In orice universitate sau colegiu cu mai mult de 1500 de liceeni ar trebui sa fie un patinoar. Asa e in tarile civilizate care au 30% regiuni montane . Despre orase - ar trebui sa numere patinoare cu zecile. la fiecare 50.000 locuitori ar trebui sa fie minim un patinoar  functional 10 luni pe an. Budapesta are 17 patinoare si mai sunt 4 in constructie. Intr-o singura baza sportiva acvatica Budapesta are de trei ori mai multe bazine de inot decat are tot Bucurestiul. Moscova are vreo 400 de patinoare. O sa spuneti ca "aia au traditie". Asa e . dar si Bucurestiul are traditie in fotbal , voley si popice dar nu gasiti nici macar 40 de arene specifice. Deci traditia nu ajunge. trebuie sa mai fi si ajutor de la autoritati. Copiii Triumfului (ca si cei ai ACS Steaua Rangers) vor sa creasca cu perspective de sportivi. Dar le lipseste ajutorul  autoritatilor. Le lipseste patinoarul de langa casa. Cel in care sa aiba vestiar, sa aiba dus, sa poata evolua. Lipsa bazelor sportive ii condamna pe copii la sedentarism si boala, la folosirea gadget-urilor electronice. Pe ceilalti care s echinuie sa faca sport ii condamna la infruntari inegale, in care mereu infrunta echipe mai bine preatitte fizic, cu bagaj tehnic mai vast, cu numar mai mare de componenti. Cand ai 50 de copii la o singura grupa e usor sa trimiti pe gheata 10 jucatori valorosi, aproape fara diferenta valorica intre ei. Cand ai 12-13 jucatori la o grupa de multe ori abia poti face o deplasare. Caci mai apare o boala, o jena financiara la parinti, o teza, o  imposibilitate de invoire, un eveniment in familie.  Cand joci 12 contra 50 oboseala vine mai usor, iar cand jumaate din cei 12 au vazut un patnoar standard de 3 ori in viata atunci chiar e greu sa te orientezi pe arena de gheata alba si stralucitoare, care e de vreo 10 mai mare decat "gheata de la mall". Iar cand in aceste conditii vitrege pierzi 1- 4 sau 2-3 este  o realizare fantastica. Care este subliniata de bucuria maxima pe care adversarii o afiseaza la sfarsitul meciului. Se bucura de parca au batut Canada. Asta pentru ca pustii bucuresteni dau totul pe teren. Iar la sfarsit plang de furie ca nu au izbutit sa marcheze mai mult. Si cum ar putea sa marcheze mai mult...daca la mall ei nu pot trage pentru ca altfel ar sparge capetele celor care stau la mesele de pe langa mantinele? Parintii, antrenorii...dau tot ce pot. Dar un patinoar nu pot cumpara.  Nu ai cum atrage la patinoarele din mall-ri haite de sute de copii caci numai cei determinati pot accepta sa faca eforturi si sacrificii pentru a suplini o lipsa minima de babza materiala. Sa iti schimbi copilul de haine mall, langa altii care mananca. este numai un exemplu. Si totusi zilnic 20-30 de copiii se schimba in camp deschis, in timp altii au vestiare. Unii au sali video altii fac sedinte video acasa..cu parintii. Unii fac sprinturi de 50 m pe gheata altii sprinteaza prn parc. Pe adidasi. Precum copiii din Sibiu campioni la patinaj viteza..dar nu au patinoar. Starngem din dinti in continuare si speram ca anul 2016 va fi ultimul fara patinoar in Bucuresti si primul in care incepe constructia de patinoare in toate marile orase din tara. Noii, adultii, parinti si antrenori , nu vrem nimic  . Dar copii vor un viitor. Un viitor aici in tara, ca atunci cand joaca pentru tara sa aiba sanse sa joace cu

 demnitate si sa nu iasa cu capul in jos de pe arene. sa nu fie la "de la locul 8 in jos"..sa fie acolo sus. Unde se avanta vulturii.