PROFESORUL. ELEVUL . ... SI PERFORMANTA

In calitate de parinte de mic hockeyst si iubitor al hockeyului am avut azi o discutie foarte interesanta cu un antrenor de hochei. Un om cu o cariera in spate, cu multi tineri lansati la echipe mari si cu multi (fosti) elevi selectionati la loturile nationale. Vorbind despre competitia de azi de la Ploiesti, unde vreo 80 de copiii s-au infruntat in  a III-a etapa a Campionatului de Sud, imi spunea ca ceea ce parintii nu inteleg este ca antrenorul de copii este precum invatatoarea. trebuie sa invete pe micul practicant 100 de lectii diferite. Tot asa cum invatatoarea preda si matematica, si limba romana si desen si istorie si geografie si ... inca vreo 5-6 materii. Antrenorul de copiii se lupta cu tot atatea caractere diferite pre cati copii are in echipa. Ca la fiecare dintre ei trebuie sa identifice acel "ceva" care este definitoriu , acea calitate care este mai pregnanta si apoi trebuie sa urmareasca dezvoltarea ei, facand un plan pentru acest aspect. Foarte putini antrenori din Romania inteleg ca unn copil pana la 10 ani trebuie sa faca un singur lucru : sa invete sa joace. Iata de ce la turneele de hockey Under 10 nici nu exista castigatori. Toti copiii sunt premiati si medaliati pentru  efortul lor de a invata ceva, de a sta ore in sir pe patine, de a rabda in unele cazuri incasarea a zeci de goluri (meci de meci) de la echipe mai mari si mai experimentate. Ganditi-va ca la un turneu U10 apar si echipe concstituite din copii de 6-7 ani dar si echipe compuse din echipe de 9-10 ani. Rezultatele par dezastruoase. Scoruri de 25-0 ...chiar 30 - 0. Cine nu cunoaste fenomenul s eintreaa ce cauta copiii aia pe gheta. Copiii aceia sunt pe  gheata ca sa invete. Si invata an dupa an. An dupa an scorurl se imbunatateste pana ajung ei la 9 ani...si atunci se schimba rolurile. Ei sunt cei care marcheaza 50 intr-un meci. Pentru ca au rabdat si au muncit 3 ani pentru asta. Vorbind cu acel antrenor, am inteles ca un antrenor fara un proiect este un incurca lume pentru ucenicii lui. Acel antrenor avea ca proiect sa aiba o echipa solida incepand de la 10 ani. 25 de copiii care, la 10 ani, cand intra in turneele nationale "pe puncte si clasament", sa stie ce inseamna hockey: aparare, demarcare, offiside, reguli, sut, etc. Copii care sa isi puna in valoare la maxim calitatea lor definitorie intr-un mecanism al echipei. Unul e rapid, altul e tehnic, unul e solid si greu de depasit, altul stie cum se da o pasa impecabila, altul are un sut bomba. Fiecare singur nu poate castiga un meci de U12 sau U14, dar impreuna pot sa castige orice meci. Ce inseamna un proiect de antrenor? Sa isi propuna in fiecare an sa inscrie echipe in campionatele juniorilor de 12.14 sau 16 ani. Caci acolo este mai mult de munca si mai putin castig material. In schimb capitalul sufletesc creste exponential.  Copiii sub 10 ani sunt dulci si e o placere sa lcurezi cu ei. dar copiii peste 10 ani inicep sa se confrunte cu problemele de adislescenti, incep sa gandeasca cu mintea celui aflat la pubertate si atunci munca este mult mai dificila, Dar si mai frumoasa cand lucrezi cu elevi pe care ii ai in patine de 6-7 ani. O invatatoare ii are 5 ani in clasa. Deci deja antrenorul de juniori este mai legat de acesti elevi ai sai decat poate fi o invatatoare. . Si am mai inteles ceva de la aceasta discutie. Antrenor nu este cel de la seniori sau de la echipele potente financiar care isi permit sa aleaga juniorii si tinerii cei mai buni. Antrenor e cel care formeaza mereu echipe din copiii de pe strada sau din ultima banca din clasa. Elevii care aleg calea cea grea a performantei inteleg dificultatea de a ajunge Malkin. Crosby sau Oshe. Si muncesc pe branci cand altii mananca shaorma "cu de toate" si de duc la filme cu pungi de pop-corn. Dar de multe ori insa nu inteleg parintii cum sta treaba cu invatatul si cu apropierea de performanta. Uneori, parintii au senzatia ca trofeul si victoria se castiga in 2-3ani....unii cred ca si-n cateva luni. Si apar suparari, conflictene", critici ("e prea relaxat", "uite-l pe celalalt cum tipa pe margine", "nu-l intereseaza dom'le, d'aia nu se agita"), xand de fapt profesionistul isi face treaba impecabil:observa calitatile, ii creste pe copii potrivit competentelor lor si nu "tipa" fara rost. Rostul lui e sa creasca performeri si asta incearca sa faca. Lipsa de randare a unor parinti duce la cate o mitare a copiilor de la o echipa la alta, considerandu-se ca asta e cale de succes. Nu e. E doar o  goana dupa trofee efemere, caci  victoriile de azi sunt sigur infrangerile de maine. Pentru ca ciclul se schimba mereu. Cine e azi "mare", cand trece la grupa urmatoare este "mic". Si o ia de la capat cu munca de crestere in categorie. Alegerea unei echipe fara program de trecere la alta categorie de varsta (cum sunt multe, din pacate) nu inseamna decat aparitia unei probleme pentru elev si parinte in momentul in care iese din categoria U 10.  Anual in categoria U10 sunt circa 100 de copiii in zona de sud a Romaniei, dar numai 3 echipe isi prppun constant sa aiba si trupe de juniori U12, U14 sau chiar U16. Unde deja competitia cu juniorii ardeleni este foarte dura. Triumf este una dintre ele. Chiar si in ultimii ani ,in care Bucurestiul a fost lipsit de patinoar,  Triumf a inscris echipe in campionatele U14 si U16. Ultimele 24 de luni, lipsite de gheata in Bucuresti, au disipat lotul de 10-12 ani, fiindca este varsta cea mai periculoasa. Numai competitia si atractivitatea ghetii permit mentinerea concentrarii si a dorintei de a practica sportul. pentru niste copiii care intra in pubertate si au la indemana o tableta  Nu poti face inot fara apa si hockey fara gheata. Copiii actuali ai Ttriumfului , o superba promotie nascuta 2006- 2009, isi propun ca in 2016 sa formeze o trupa U12 de mare calitate, care sa ii apropie de loturile nationale, in care merita cu prisosinta sa fie peste 8-10 ani