COPIII NOSTRI, PRIN ZAPEZI SI PE GHEATA

Iarna grea, omat si gheata. Drumuri inchise, dar asta e. Turneele anuntate trebuie respectate. IN acest week-end Triumf Bucuresti a fost prezenta la Targu Secuiesc cu doua echipe de U10, disputand fiecare cate 5 meciuri.  O editie festiva a acestui turneu traditional, practic fiind o inaugurare a noului patinoar din Targu Secuiesc. Sportul cere sacrificii, astfel incat unii dintre micii nostri sportivi au avut pauzele pline de teme, precum se vede si din poze. Cand am terminat temel,e am si dansat de bucurie. Nu avem ce face, trebuie sa dam scolii ce e al scolii. In rest - prestatii bunne, meciuri frumoase, o ocazie deosebita de a infrunta echipele puternice de este munti. Saptamana urmatoare mergem la Brasov iar peste doua saptamani ne asteapta harghitenii din Miercurea Ciuc Avem treaba multa. Sa speram ca si timpul tine cu noi, caci astazi, pe drumul de intoarcere am fost obligati sa parcurgem rute noi,  prin zona Covasnei.

SPORTUL CA PALIER DE RESPECT SI TREAPTA DE EDUCATIE

Ca orice alt segment al civilizatiei umane sportul evolueaza si el. Evolueaza tehnici, infrastructuri, sisteme, relatii, caractere. Evolueaza sau involueaza. Acum 25-30 -40 de ani era o batalie crunta sa ajungi intr-un lot sportiv. Un trial al unei echipe de periferie insemnau 200-300 de candidati. Un trial la o echipe de "B" insemnau 500 -1000 de pusti candidati. Din 500 se alegeau 30, din 30 ramaneau 10-15. Maxim 20. Sportul inseamna un efort si o determinare extraordinara. Se castiga o pozitie sociala. Dupa disparitia ideii de pozitie sociala sau de oportunitate de cariera a disparut si mirajul sportului. Dupa cum a disparut si infrastructura. Aia care era. Au disparut velodromuri, bazine, piste, patinoare, stadioane. Romania a trimis la Jocurile Olimpice echipe de bob si sanie fara avea piste olimpice in propria tara. Sportivii nostri se "antreneaza" prin Germania si Austria. Pare interesant..dar nu e asa. E un chin sa iti cauti cazari, mese, ore de acces pe pista, parcari. Totul costa. bani si mai ales timp. Astfel incat antrenamentele sunt de fapt cateva zeci de ore. Deja un loc 10 la olimpiada e un miracol. In lumea hocheiului bucurestean exista astazi vreo 50-60 de sportivi care au peste 6 ani de hochei. Iar ei au varste intre 11-18 ani. Au vazut in acesti 6 ani cate nu au vazut multi adulti in 50 de ani. Si au facut eforturi pe care nu le fac adultii. S-au antrenat in vechiul Flamaropol, mizerie, frig, tevi ruginite, toalete sparte si in bezna. Apoi s-au antrenat in Flamaropol cand era "inchis". Arena era plina de praf. Dar crosele se miscau si aruncau pucuri. Apoi au trecut la antrenamente in mall-uri, parcuri sau cantonamente pe la Carta si Gheorgheni. Cu toate aceste eforturi rezultatele mai bune (diupa varsta de 11 ani) inseamna infrangeri la 9-10 goluri de la echipele ardelene, Care au patinoare proprii, vestiare, totul la 5 minue de ei. Pentru ca distanta conteaza, Se spune ca azi bucurestenii au conditii bune de antrenament, la Otopeni. Asa este.patinoarul Otopeni este lux. Dar e.... doar unul, iar solicitarea e maxima. Copiii ajung sa se antreneze la ora 21.00, iar pentru un antrenament se parcurg 60km, 30km pe segment. Adica peste 60 minute de drum...Adica un alt efort. Exista antrenori care vorbesc despre generatiile trecute, cu care au facut performanta. Povestesc despre medalii, meciuri si modele. Dar aveau baza sportiva la indemana si o baza de selectie mare . Intre timp a intervenit GRADUL DE EVOLUTIE AL SOCIETATII. Acum sportul se face ca hobby sau ca paleativ. Greu de gasit in alte sporturi decat fotbalul sau handbalul visatori care sa spere ca vor castiga paine buna din sport. Sportul se practica pentru spectacol si socializare. Si isi face loc intre orele de engleza, pian sau desen. Efortul de a face sport in marile orase, trebuie pus inaintea oricarui alt concept. Pentru ca este cronofag . Pentru ca necesita un program familial de tip tren japonez. O intarziere de 15-20 minute da peste cap toata seara. Tot ca o forma de "evolutie" este si parintele din secolul XXI. "Parintele" de secol XXI, isi doreste "ce e mai bun" pentru copilul sau. Fara a se gandi daca e bine sa caute acest deziderat. sau daca peste cativa ani copilul (devenit adult) va putea sa isi ofere singur un standard asemanator. Parintele de sportiv incepe sa puna probleme si sa ceara imperativ raspunsuri pe care antrenorii nu sunt "antrenati" sa le ofere. Parintii de secol XXI cauta antrenori - comunicativi, buni P.R., cu discursuri motivante si cu zambetul pe buze tot timpul. Si bineinteles foarte competenti. Greu de gasit in lumea sportului asa ceva. Ceva lipseste mereu din descrierea de mai sus. Ce e de facut atunci? Atunci solutia trebuie gasita in educatie si respect, adica bagajul individual de resurse culturale. Trebuie ca fiecare sa incerce sa faca lucrurile altfel , astfel incat copiii sa nu piarda nimic din frumusetea copilariei si sa nu fie afectata evolutia lor, relatia lor cu sportul, pentru o disputa "de principii" intre parinte si antrenor. Treaba parintelui este sa aduca copilul la arena, iar parintele de secol XXI trebuie sa inteleaga ca nu poate controla totul si nu poate gestiona la modul corporatist aceasta activitate. Treaba antrenorului de secol XXI este sa il antreneze pe copil si sa aiba un plan de dezvoltare care sa fie urmaribil cel putin 12 luni. Amandoi trebuie sa comunice simplu, sa faca schimb de idei pentru a fi un beneficiu pentru micii sportivi. Nici parintele si nici antrenorul nu sunt detinatorii secretului acestei epoci, pentru ca epoca aduce mereu un stress necunoscut zilei de ieri. . Lipsa de infrastructura+ problemele de trafic+lipsa de timp creeaza un cadru deloc prietenos cu practicantii activitatilor sportive, si numai prin sustinere reciproca se pot depasi.