EROII DIN POARTA. CEI CARE DAU SIGURANTA ECHIPEI

Cine nu cunoaste hockeyul sau handbalul si isi rezuma cunostintele despre "portar" (goalkeeper ) la ce se intampla prin fotbalul de cartier (unde copilul mai "gras" sau mai putin talentat este "bagat" in poarta) se poate gandi ca nu e nicio mare scofala sa fi portar, chiar si la hockey pe gheata. ERONAT. Spre deosebire de fotbalul de cartier, unde "mingicarii" fac legea, in hockey (ca si in handbal) portarul tine echipa. Da, ati citit bine, portarul tine echipa. Va imaginati Nationala de handbal fara Hutupan sau Ungureanu? Sau hockeyul mondial fara Tretiak sau Hasek? Imposibil. In handbal si hockey portarul reprezinta adesea peste 70% din echipa. Un portar in forma da aripi. Un portar bun iti castiga meciul. Un portar foarte bun iti castiga campionatul. Sunt scoli speciale pentru portari in toate tarile avansate ale lumii. Tehnica de miscare, de pozitionare, de plasare, de patinaj defensiv, de anticipare a sutului sau driblingului sunt studiate ani de zile. Rezultatul il constituie un salariu mare si multe meciuri la campionatele mondiale. Echipa de hochei Triumf Bucuresti este condusa tehnc de un fost portar, dl. George Pogacean. Spunea cineva ca la "la Triumf este raiul portarilor". Nu numai al portarilor, caci toate posturile sunt foarte bine pregatite, dar portarii au insa ceva vizibil inca din momentul intrarii in poarta. Iar foarte adesea prestatia lor castiga meciurile. Fie ca vorbim de fantastica Bianca Bobu ("senioara" de 16 ani, descoperita si dezvoltata  la Galati si care apara acum poarta echipei de fete Triumf, vicecampiona nationala si componenta a echipei nationale U18), fie ca vorbim de cele mai mici talente , respectiv cei doi portari de U10 - Alex si Calin, poarta Triumfului este inchisa de niste "goalies" adevarati, cu un procentaj foarte mare de "save"-uri. Alex a castigat in primavara 2015 trofeul de cel mai bun portar cu ocazia Spring Cup Brasov, iar intreaga prestatie din sezonul 2015-2016 il plaseaza in top 3 cei mai buni portari ai generatiei sale, desi are un numar mult mai mic de jocuri si ore de gheata decat ceilalti portari (evident, ardeleni). Calin, este revelatia care are numai 6 luni de cand sta in poarta, dar care are talent, curaj si dorinta de a fi cel mai bun. Cand te uiti la ei, la echipamentul lor de protectie, ai senzatia ca sunt doi extraterestri aterizati pe gheata. Portarii de hockey sunnt spectaculosi, iar rolul lor in echipa ii face sa fie extrem de apreciati si ii responsabilizeaza, pentru ca ei stiu ca de ei depinde victoria sau infrangerea. Ei sunt ultimii aparatori. Zidul din fata atacantilor adversi. Vulpile care trebuie sa dejoace planurile vulpoilor care conduc pucul. O miscare de genunchi, o fenta de patinaj spre stanga sau dreapta il determina pe atacant sa greseasca si sa trimita pucul exact acolo unde si-a propus portarul sa  astepte pucul. Pucul. acea bucata de cauciuc grea de 170 grame si cu un diametru de nici 10cm.  Greu de imaginat o faza mai spectaculoasa decat un puc prins in aer de un portar in manusa sa. Un "catch glove" care daca mai este si in cadere sau in plonjon te invita sa povestesti despre scena un sezon intreg. Vrei sa fi in centrul spectacolului? Trebuie sa fi portar. Adica jucatorul care nu iese de pe gheata. Cel care are cele mai multe minute jucate si care seara, la sfarsitul zilei de meciuri este obosit si fericit.

LA U 10 NU CONTEAZA SCORUL.....PANA LA SFARSITUL JOCULUI..CAND CONTEAZA

Dupa sezon iti apar mereu in minte tot felul de momente care te-au fermecat de-a lungul anului, dar sunt atat de multe incat nu le poti pomeni mereu. Hockeyul inseamna joc de echipa, inseamna, mobilitate, inseamna pucuri si goluri. Este o traditie orala (si care se si intampla la modul real) care spune ca  la turneele echipelor de U8 si U10 scorul nu conteaza, important e numai jocul copiilor. Nu conteaza..pana la sfarsitul jocului. cand o echipa arunca manusile in sus, iar alta pleaca suparata  la vestiar. Copiii stiu cine invinge. Si chiar le pasa. Daca nu le-ar pasa nu ar mai avea sansa de evolutie. mai interesant este ca adultii din jurul echipelor sunt cei mai montati pe scor. Incepand cu antrenorii si sfarsind cu parintii, care nu pot concepe ca odrasla sa nu devina Malkin, Chiar daca are numai 8 ani...Interesante sunt insa combinatiile pe care unii si altii le fac in jurul ghetii numai pentru a evita o infrangere. Joci cu o echipa BUNA, pierzi greu (2-3 goluri diferenta), In poarta lor un portar BUN. Are interventii salutare, plasament bun. Ridica echipa. Fara el poate invingeam noi..Jocul urmator - stupoare. In poarta altei echipe - acelasi portar. Chiar daca respectiva echipa avea propriul portar, au transferat instant pe cel mai bun din jurul lor. Numai ca sa nu fie invinsi de bucurestenii de pe mall.  Invingem greu, la 2 goluri, In loc sa invingem la 5-6,   La meciul urmator conduci la pauza cu 4-0...stupoare se schimba portile, se schimba si portarul. Acelasi portarel de imprumut vine sa salveze ce se poate salva. Si isi face treaba, inchide poarta, incaseaza un singur gol. ... Chestii care se trec cu vederea si nu le pui la suflet, desi ar trebui. Caci nu faci 300 de kilometri sa joci cu o selectionata regionala, ci te duci acolo sa joci cu 6 echipe din care sa invingi macar doua, si sa pierzi greu in restul. Daca invingi in 3-4 deja esti trupa de soc. Nici cei din Ardeal nu prea inving in 4 meciuri din 6. Iar noi ne antrenam la mall, pe un teren de 10 ori mai mic decat un patinoar standard. La un turneu am batut cu 5-0 o echipa ardeleana, care apoi a pierdut greu (4-3) la o echipa care ne-a invins pe noi cu 8-7. Ne-a invins greu o echipa cu patinoar 9 luni pe an si cu 50 de copii la grupele U10. Au condus 4-1 si 8-4 , am revenit la 8-7 si am ratat incredibil egalarea. Noi ne-am felicitat, ei au iesit plangand de pe gheata, caci incasasera intr-o repriza 6 goluri de la o echipa fara patinoar standard, Scorul nu se tine, nu se fac ierarhii, dar golurile conteaza la final. Faza zilei a oferit-o insa o fetita de 8 ani de la echipa noastra de U8.. care nu intelegea de ce copiii sunt aplaudati la scena deschisa desi au pierdut cam toate meciurile. Si o intreaba (suparata...) pe mamica ei : DE CE NE APLAUDATI CA NU AM BATUT?  Ce sa ii spui: ca o echipa formata din copii care acum 3-4 luni nu stiau ce sunt alea crose si pucuri  este o echipa de castigatori numai prin faptul ca face 600 de kilometri in doua zile, ca sa joace 5-6 meciuri intr-o zi, pe un patinoar de 4 ori mai mare decat patinoarul lor de antrenament, in compania unor echipe compuse din copii care au adesea 2-3 ani experienta? Iar copii nostri chiar joaca bine. paseaza, se apara, recupereaza, suteaza, unii chiar si dribleaza bine. La U8 chiar nimeni dintre adulti nu e interesat de scor, dar copiii se pare ca sunt interesati ...Si ne pregatim deja de sezonul urmator.